decemberCat » Media

Ora de blogging

decemberCat — Fri, 27 Mar 2009 13:51:51 +0000

So proud: Alex e azi aici şi ţine “lecţii” unei mulţimi de PR-işti, la PR Forum-ul lui Manafu, alături de alţi super-bloggeri autohtoni.

In tag spam we trust!

decemberCat — Thu, 12 Feb 2009 19:37:23 +0000

Încă de pe vremea când eram de-o şchioapă, afacerist însemna, în mintea mea, omul care are sau conduce o afacere, cu scopul declarat şi principal de a face bani.

Prin orice mijloace. Orice mijloace. Probabil că, deşi unii nu vor fi de acord cu mine, în “orice mijloace” includ chiar şi a călca pe cadavre, cadavre pe care le faci singur, ca afacerist. Prin urmare, deşi nu voi spune exact despre ce e vorba în propoziţie, respectiv în această însemnare, expresia în jurul căreia se construieşte acest text este “spam”.

Deci, în propoziţie este vorba despre online. Şi, bineînţeles, despre spam. Puţin importă mijloacele prin care duci o afacere pe culmile succesului, cu atât mai mult cu cât activezi pe o piaţă care are nevoie de reglementări mai ceva ca fata mare de machiaj în ziua măritişului.

So, îmi curge sânge din urechi de câte ori am auzit, în această săptămână lucrătoare, cuvântul “tag spam”. Am înţeles că, pe lângă faptul că acest tag spam reprezintă o practică neconcurenţială într-o piaţă, cică piaţa ar avea de suferit din cauză că pe ea se practică…. well, practici neconcurenţiale.

Adică… dacă eu pot să fac bani mulţi, nu pot să-i fac pentru că n-ar fi fair? Adică dacă pot să-mi umplu buzunarele de publicitate de la advertiseri, eu nu fac asta pentru că piaţa tre’ să fie corectă? Măi băieţi, mă faceţi să râd. Sunteţi ca deontologii lu’ peşte ai lui Mircea Badea. Adică tu poţi să faci bani, da’ n-ar fi tocmai corect. De când mama mă-sii a pomenit lumea asta de afaceri curate? De când contractele privind bunurile statului român au fost atribuite ăluia care avea planurile cele mai bune şi nu ăluia care a dat şpaga cea mai mare? De când România este o piaţă corectă, indiferent despre ce piaţă vorbim? Hai, c’mon!

Aş vrea să văd şi eu, în oricare publicaţie de business din presa românească sau hai!, fie de la mine, în oricare publicaţie românească, fie ea online, print sau glossy pentru femei, articole de genul “Firma X, cea mai corectă din ţară” sau că “Firma Y a avut o creştere de 50% a businessului ca urmare a corectitudinii în afaceri”. Oameni buni, vorbim de mediul de afaceri. V-oţi ataca voi sau nu, dar scopul unui afacerist e de a face bani. A fost şi va rămâne etern.

Iar când se dă o afacere pe o piaţă relativ mică în ceea ce priveşte valoarea, nişte jucători care se mănâncă între ei pentru câteva sutimi din respectiva piaţă şi o Românie care e aşa cum e, ne mirăm ca fata mare în noaptea nunţii la un simplu “tag spam”?

Sincer, loserii sunt ăia care nu au ştiu cum şi ce să facă pentru o bucată mai mare din piaţă. Nu încurajez furtul, dar când spui “afacere” şi “corect” deja îmi sună putred. Şi nu, refuz să fiu luată de sus cu chestii de genul “vai, dar afacerile trebuie să fie curate” sau “ce-ar fi dacă toată lumea ar face la fel”. Lăsaţi treburile astea pentru copiii care merg la grădiniţă. Mie daţi-mi o altă ţară şi poate că atunci o sa condamn tag spamul. Până atuci, in tag spam we trust!

De ce-mi ţin radioul pe 94,8 FM

decemberCat — Thu, 18 Dec 2008 20:33:10 +0000

Ascult Guerrilla în fiecare dimineaţă, cel puţin o oră. De-a lungul întregii mele studenţii, atunci când cineva, de regulă tata, se milostivea să mă ducă până la ASE, ascultam Cronica Cârcotaşilor. Buni la vremea lor şi pe radio şi pe TV, depăşiţi acum pe radio, din punctul meu de vedere. Dar nu despre asta e vorba.

E vorba despre băieţii de la Guerrilla şi, în special, despre Dobrovolschi, Craioveanu şi cei doi Bogdani, Ciuclaru şi Şerban. Nu zic asta pentru că luăm banii de la acelaşi trust, ci pentru că băieţii aştia, şi în special primii doi enumeraţi mai sus, sunt de-a dreptul geniali. M-am surprins adesea râzînd la glumele lor cu o poftă de americancă adolescentă care vede un McDonald’s.

Dar, înainte de simţul umorului, băieţii ăştia au o trăsătură care, deşi esenţială, e tot mai greu de găsit la realizatorii de radio din România: originalitatea. Aştept, ca un copil în faţa bradului de Crăciun, “titlurile din viitor”, rezultatele concursului de perechi de sâni din tabloide, revista presei făcută de Ciuclaru şi chiar concursurile.

Dobrovolschi şi Craioveanu îmi fac dimineţile mai frumoase şi, de multe ori, îi iert pe hidrocefalii, pardon şoferii-cretini-care-nu-ştiu-să-semnalizeze, cu care împart aceeaşi rută cinci dimineţi din şapte.

Bogdan Ciuclaru este atât de bun în ceea ce face, respectiv revista presei, încât ar merita o emisiune la TV.
Cu Bogdan Şerban e o altă poveste. Cu el îmi împart serile. Cu el cânt jingle-ul “Ai, ai, ai coco jumbo” şi tot cu el strig “Toate femeile ştie că binili învinge”. Cu el am auzit prima dată de spaghetti western şi mi-am petrecut sute de ore pe drumul de întoarcere acasă.

O singură rugăminte am. De fapt două: continuaţi să-mi înveseliţi zilele şi… domnu’ Dobrovolschi, nu-l mai certa, dom’le, pe Ciuclaru’, că pare băiat bun.

Și o remarcă: vocea voastră sună atât de suav când rostiţi cuvântul vânt…

Am preferat să scriu decât să dau cu tigaia…

decemberCat — Sun, 14 Dec 2008 20:06:55 +0000

Deşi mi-e soţ, să nu amestecăm nimic cu prefectura. Alex Mihăileanu, aka Subiectiv, scrie un lung post în care toacă mărunt “muncitorii din presă”. Am citit, mi-a crescut tensiunea, am început să bombăn şi apoi mi-am amintit că am blog. Deci, s-o luăm punctual:

“Tineret, mândria ţării”

Dintre cei care merg mai departe, jumătate sau chiar mai mulţi sînt Alexandre Avram sau jurnalişti “Cum-te-simţi-că-ţi-a-murit-toată-familia?”, de rit protevist.

Mult stimate domn Subiectiv, ţin să-ţi amintesc, poate nu la fel de subiectiv ca argumentaţia ta, despre faptul că trăieşti într-un sistem alături de noi, jurnalişti, securişti, mineri, brigadieri, doctori, senatori, actori, profesori sau şomeri. Într-un sistem în care publicul a cerut, publicul a avut. De toate: sânge, omoruri, beţivani violatori, incesturi, concursuri cu blonde, sexy brăilence, putregaiuri, ambalate profesionist şi servite aburind, la oră de maximă audienţă.

Presa se face cu oameni. Aşa cum, să-mi fie scuzată comparaţia (care, de altfel, ar putea fi interpretată), vidanjorul vidanjează, aşa şi în presă lucrează oameni. Când intri într-o companie, când semnezi un contract de angajare cu acea companie, fie că are ca obiect de activitate consultanţa în afaceri, vidanjatul, presa ori fabricarea biscuiţilor cu cremă, te supui regulilor acelei companii. Cât se poate de simplu.

Cât despre cel care nu ştie să-şi verifice munca, fie ea de ziarist, contabil sau patiser doar pentru că e prost plătit, ăla nu e într-adevăr ziarist.

Prea mulţi “ziarişti şi ziariste” care, în loc să ştie să-şi facă meseria cât mai bine, ştiu să se împingă la coadă la fursecuri sau la primit şpagă ori să pună întrebări cretine. Cred că nu ar trebui să confundăm stilul de a face presă la o televiziune sau alta cu stilul de a face jurnalism al unora sau al altora. Sunt în presă de ceva vreme. Nu mă consider încă jurnalist, în adevăratul sens al cuvântului. Aş jigni nume mari pe care le-a dat presa românească. Încerc să-mi fac meseria cât mai bine.

Studenţii învaţă după ureche, cei vechi nu mai au chef să muncească nici măcar la 75% din potenţial (“Ăştia nu mă plătesc destul, dă-i dracu’, nu-mi recunosc valoarea!”) şi, uite-aşa, începe cercul vicios.

Doar în presă? Mă tem că te înşeli… E o situaţie generală, cred că în presă e doar ceva mai vizibilă. Cei vechi… Incluzi aici si jurnalişi ca Marius Tucă, CTP and so on and so forth? Sper că nu…

Nu-ţi mai convine leafa? Ai un şef idiot şi nu prea-ţi mai arde să-l mai bagi în seamă? Pleacă! Am avut doi, mi-am dat demisia şi mi-am văzut de-ale mele.

Nu cred că rezolvarea problemelor stă în a-ţi strânge jucăriile şi a pleca. Cel puţin nu ca un act de bravură, de rebeliune, de “las’ că o să le arăt eu lor ce mare o să mă fac eu singur”. Dacă îţi place presa, vei continua să crezi în ea chiar şi atunci când o să-ţi fie mai greu, vei continua să înghiţi, poate zilnic, şi să încerci să faci tot ce poţi mai bine în locul în care eşti. Chiar şi ca freelancer poţi avea suprize de felul asta. Ca, de exemplu, asta.

Problemele pe care tu le enumeri sunt aceleaşi în presă ca în oricare alt domeniu. Cât despre plecat… fie el şi în PR, unii au avut ocazia. Și pe bani mai buni, şi pe condiţii mai tari. Spune-mi idealistă, naivă, necoaptă, imatură. Eu încă mai vreau să fiu jurnalist.

Probleme pot exista orice ai face. Prezenţa unui şef mai mult sau mai puţin “idiot” nu cred că poate avea influenţă asupra unui caracter puternic. It just takes a little time to change things.

Un loser va fi un loser oriunde, în presă ori la vidanjă. Dar asta nu înseamnă că în presă ori la vidanjă lucrează numai loserii.

Cât despre mine, eu continui să fiu de acord cu Tiberiu Lovin.

PS: Iniţial, această însemnare ar fi trebuit să se intituleze “Azi nu mănânci”. Mi-am primit şpaga şi fursecu’ şi m-am răzgândit între timp…

Și de asta vreau la Esquire

decemberCat — Mon, 21 Apr 2008 20:29:45 +0000

Pentru că bărbații au imaginație. Și nu fac caz de ea, așa cum fac femeile.În mai, Esquire-ul american are o copertă-remake după cea din martie 1965. Things change, don’t they :) ? Sursa: esquire.com

Realitatea TV şi ouăle verzi

decemberCat — Thu, 31 Jan 2008 10:36:01 +0000

Ajung la redacţie, deschid Google Reader şi am parte de o adevărată bombă de presă în feed-ul de la Realitatea TV: “O găină din Mexic face ouă verzi”.

Sunt plină de invidie. De unde or fi obţinut exclusivitatea asta? Mai mult ca sigur că cei de la Realitatea au surse de încredere printre găinile din Mexic.

Acuma, despre găină: m-ar fi interesat să ştiu dacă e o găină verde, dacă fumează iarbă şi dacă de la asta i se trage treaba cu ouăle verzi, dacă gălbenuşul şi albuşul sunt verzi şi ele, dacă e originară din Mexic sau a fugit din SUA în Mexic, dacă o să facă şi ouă vii nu doar ouă verzi. Nu în ultimul rând, aş vrea să ştiu dacă e vreo legătură între ea şi găina din România care, prin anii ’90, năştea pui vii.

Jetix la Splendid Thematics

decemberCat — Tue, 29 Jan 2008 10:19:14 +0000

Jetix România se vinde prin Splendid Thematics, noua divizie din Splendid Media care se ocupă de vânzările de publicitate pentru canalele tematice. Timp de doi ani, Jetix România s-a vândut prin ARBOmedia.

CNA-ului îi plac veverițele vii

decemberCat — Fri, 18 Jan 2008 12:51:31 +0000

Nu știu dacă ați apucat să le vedeți. Cum pe cine? Pe veverițele care se sinucid în niște mini-seriale difuzate de postul de televiziune AXN România.

Consiliului Național al Audiovizualului nu i-au plăcut. Ma rog, nu știu în ce măsură nu i-au plăcut veverițele, ci intervalul orar la care AXN a ales să difuzeze serialul. De exemplu, pe 10 ianuarie, la ora 14.51, cei care se uitau la postul cu pricina, au putut vedea cum se sinucide o veveriță.

Pe lângă faptul că difuzarea respectivului program la o astfel de oră contravine regulilor CNA, ea mai contravine și Directivei Televiziunea fără Frontiere. În final, CNA a decis să solicite AXN să nu mai difuzeze acest program înainte de ora 22.00. (potrivit articolului 15, alineatul 2 din Codul audiovizualului, “în intervalul orar 6.00-22.00, nu pot fi difuzate emisiuni care conțin detalii sau metode de sinucidere ori de automutilare”).
Serialul “Suicidal squirrels” sau “Veverițele sinucigașe” rămâne însă unul dintre subiectele cele mai discutate din acestă săptămână.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YZGqxDtNdpc]

Suicidal squirrels, episode #3