The joyful joy of the sorrowful sorrow
După o zi plină de relaţii publice, relaţii interpersonale, în fine, relaţii şi relaţionări de tot felul, două lucruri laice mi-au făcut seara: Un Premiat Riesling şi Depeche Mode. Nu, nu sunt fană nici a demisecului, nici a celor de la Depeche Mode. Îmi plac însă ambele, împreună sau separat, fără a face o pasiune pentru nici una dintre acestea.
Still, chiar dacă am uşoare şi fine remarce negative cu privire la cea mai recentă piesă Depeche, am rămas impresionată de clip. Şi cred că, la un moment dat, m-am auzit spunându-i lui Alex că mie îmi vine să plâng.
Poate pe fondul oboselii, cronice deja, poate pentru că simt că în ultima vreme lucrurile nu-mi ies aşa cum aş vrea, poate pentru că, profesional, vreau mai mult de la mine, poate-i astenia, habar n-am. Ştiu că de la UNKLE – Burn My Shadow nu am mai avut o astfel de reacţie.
Şi m-a trăsnit aşa, deodată, că nu doar facem lucrurile greşite, da’ mai mergem si invers. Şi fără a da timpul înapoi. “Se ia o bucată mare şi sănătoasă de prezent, se dă dracului cât de repede posibil, se rănesc intens nişte oameni «dragi», se calcă peste nişte cadavre, se presară praf de iluzie că am mai depăşit un moment decisiv în viaţa noastră, se adaugă bicarbonat de creştere din propria cămară, cu «respect de sine», ca să crească dolofan şi să se rumenească frumos. Se dă la copt până la primul moment de instabilitate, de sensibilizare sau, după caz, de oboseală, în funcţie de ce aveţi în frigider. Sugestie de servire: la rece, în sânge”.
Şi am tot mai mult impresia că ne facem răul cu propriile mâini. Suntem o generaţie de Cain multiplicaţi matriceal. Ne visăm unici şi perfecţi, învingători în lupta cu orice şi cu oricine, dar nu suntem în stare să câştigăm o biată, banală, amărâtă luptă cu noi înşine.
Ne visăm genii, dar nu înţelegem că, în cele mai multe situaţii, de la scutecul de nou-născut la sicriu, avem scris în frunte “prozaic”.
Şi da, de cele mai multe ori purtăm măşti, fie că recunoaştem, fie că nu, vizibile sau nu, funcţie de maiestria cândva-umanului-acum-total-dezumanizat om.
Deci… Ctrl+Alt+Del
5 comentarii
Lasa un comentariu
De vazut
Mersi de clipuri, nu le stiam si miau placut f mult. Tema zilei e descoperirea sinelui vad… e the best, o abordez si io acusica…. : )
Esti scump. Aud adesea ca-i trist ce zic eu aici. Da’ nu-i :D. Really, really. Mi-a placut interviul acordat de tine :)
Hei, DecemberCat, tocmai ti-am descoperit blogul si imi place mult! Mai revin :)
Dupa o zi de Relatii Publice, do you feel like suggesting some good books de PR? :) Thanks! Have a great weekend :)
Iti multumesc si ma bucur ca-ti place. Scriu destul de personal si tocmai de aceea e un blog mai… nisat :D. Acum ca am trecut la PR :), nu m-am omorat niciodata cu cartile de specialitate, dar ti-as recomanda “Buzzmarketing” si toate publicatiile straine de specialitate, saptamanale sau lunare. Preferata mea e Ad Age. Si tu sa ai un week-end frumos!
Da, mam distrat la interviu. pai e trista uneori introspectia, asta e, dai buna LOL