îhîm.

E uimitor cum toată starea mea de mega-oboseală de peste zi s-a risispit când am apăsat play pe asta. Şi alea patru rânduri adăugate azi la “romanul” meu to be nu mi se par suficiente. Am de gând să ajung mai repede la partea cu prostituate şi peşti.

Până atunci, am un Milano de văzut, nişte viaţă de trăit, nişte multe poze de făcut – mă rog din tot sufletul să funcţioneze bliţul măcar ocazional -, nişte imaginaţie de alimentat. Poate chiar prea multă.

În plus, la câţi pantofi şi cercei există în lumea asta, e imposibil să nu treci peste oboseală. Doar că mă doare spatele atât de tare… Şi câinele e trist. Probabil e în călduri.

Şi aş vrea să le mulţumesc bizonilor din trefic pentru simplul fapt că încă mai trăiesc. Mulţumiri speciale si perfectului Seat galben din seara asta, care m-a făcut la mare artă, cu tot cu acul meu de kilometraj care dădea să sară din modestul, dar fantasticul Polo. Respect, man!

Şi celor doi afro-americani care mi-au zâmbit drăguţ în lift, un el şi o ea, dar şi pantofilor mei comozi. Oare Gulliver, dacă era femeie, ar fi purtat pantofi cu toc?

Un comentariu

  1. Gama a scris la data de

    Drum bun si sa faci poze frumoase:)

Lasa un comentariu


De vazut

Fotografics.ro