Zee master of thriller
Pe lângă faptul că am descoperit Worms şi că nu am mai putut să ma mai dezlipesc din faţa computerului, ca un copil tâmpit ce sunt, deh, încep tot mai mult să-l suspectez pe Hitchcock că ar fi avut un second job ca asasin plătit. Asta pentru că, pe măsură ce văd tot mai multe filme de-ale lui, dincolo de clasicele şi ultra cunoscutele Psycho ori Păsările, am aceeaşi senzaţie ca la Bret Easton Ellis sau Palahniuk: “Oare oamenii aştia omoară în timpul liber?”.
Glumesc, bineînţeles, dar felul în care creează tipologii şi cel în care le mânuiesc mă lasă, de fiecare dată, mută de uimire. Şi, dacă în cazul lui Ellis ori în cel al lui Palahniuk înţeleg că e vorba şi de “avantajul” sinistru de a trăi într-o lume bolnavă, în cel al lui Hitchcock e vorba de viziune. Şi nici măcar nu i-a trebuit vreun Oscar pentru zecile de filme care îi poartă semnătura. Aşa cum Yimou Zhang rămâne pentru mine regizorul-cult, Alfred Hitchcock rămâne regizorul-brand. Este cel care a inventat veritabilul thriller de situaţie şi va rămâne, pentru totdeauna, creatorul celor mai puternice tipologii cu buget redus. Mi-l imaginez adeseori strigând: “Daţi-mi o cameră şi vă voi face o capodoperă”.
Ştie să presare praf de conştiinţă peste personajele lui, fie şi cele mai criminale: începând cu Norman Bates (Psycho) şi continuând cu Rupert Cadell (Rope) şi chiar încercînd imposibilul cu Lars Thorwald (Rear Window), Alfie reuşeşte să îţi crească pulsul, să te facă să vezi partea nevăzută. Bucata de frânghie, instrument de ucis şi panglică de cadou pentru tatăl celui ucis, un duş, un şemineu sau o bucată de jaluzea sunt armele şi muniţiile din decorul hitchcockian.
Şi când maestrul “îngheţului de inimă”, al suspansului absolut, al criminalilor aproape perfecţi, dă dovadă şi de umor, nu poţi decât să te pleci în faţa măreţiei absolute.
Stella: Let’s go down there and find out what’s burried in that garden.
Lisa: Why not? I’ve always wanted to meet Mrs. Thorwald
Continui să cred că una dintre cele mai mari minuni ale lumii este cinematografia. Fără existenţa acesteia, nu am fi ştiut niciodată de oameni ca Alfred Hitchcock.
Nici un comentariu
Lasa un comentariu
De vazut
