Scurte: despre criză şi un câine alcoolic
La coaforul de la colţul blocului meu e criză. Doi clienţi pe zi. Unul am fost eu, al doilea, cred, bretonul meu.
În taxiuri e criză. “Au plecat la schi în Austria, don’şoară, şi nu s-au întors încă. Nu e criză financiară, e criză de români”, mi-a spus taximetristul cu care am mers deunăzi.
În hipermarketuri nu e criză. Sau, dacă e criză, se dă gratis şi e tot poporu’ acolo, că altfel nu-mi explic îmbulzeala.
Câinele meu e alcoolic. Latră la paharul cu vin până când îi torni în castron. Termină de băut şi, cinci minute mai târziu, se întoarce şi mai linge o dată castronul. După care adoarme.
Azi era să fiu făcută terci de vreo două ori. Bizoni!
Oare cât o costa o garsonieră în Barcelona?
Îmi pare rău că nu ştiu limbi arabe. Walz with Bashir aşteaptă cuminte să apară subtitrările.
Azi mi-am dat seama că ştiu câte calorii sunt în orice. Într-un baton Fitness, în 100 de grame de ananas, într-o friptură de porc (m-am riscat şi am estimat până şi caloriile dintr-un porc întreg), în mine sau aşa, în general.
Azi a fost prima zi din decembrie când la birou au fost mai multe grade decât afară.
“70% din ADN-ul unui melc este identic cu cel al omului”… Guerrilla e o binecuvântare.
Şi melodia de început de week-end (de care nu scap de săptămâni întregi), Katie Herzig – Songbird



asa stapan asa caine :D
:)) Totul pana la cercei si haine. Daca-l prind umbalnd in dulap, Vier Pfoten scrie pe el :p
About your dog – daca nu exista, trebuia inventat.
Apropos, cum va intelegeti? Ca pisica si cainele? :)
Asa e, imi face viata mult mai frumoasa. Si cred ca sunt singura pisica pe care o accepta :D
Stiti de ce a murit dl Melc? S-a uitat in…..priza!! Aloha.