Vorbiţi maşinăreza? Ei, şi ce?
Pentru cei care mă cunosc, gradul meu de “atehnicitate” nu mai e un mister. Cu toate astea, în seara asta am jucat un joc şi am dovedit ceea ce aveam de dovedit.
Subiectiv zice mult mai bine ceea ce eu n-aş putea să explic nici într-o mie de ani. ideea de baza însă este cu totul alta. Se dă o problemă. Care problemă implică o maşinărie, creată, bineînţeles de om, şi o problemă a respectivei maşinării. Ei bine, cînd el tocmai se pregătea să se dea bătut şi să declare “meciul” câştigat de maşinăria blestemată, în cazul de faţă un Dell Vostro dual-nu-mai-ştiu-ce-şi-cum şi cu mulţi gigi şi rami şi care face mai de toate, numai vase nu spală, eu am zis nu.
Şi am luat-o băbeşte. Mi-am pus în cap mîndria Subiectivului de mai sus citire, că vezi doamne, el n-a reuşit, vin eu acum de la măturile şi fardurile mele să şterg ceea ce nici dumnezeul computerelor n-a dorit să fie şters pănă acum. Pentru bărbaţi, tipic, o problemă tehnică. Pentru mine, femeie, o problemă de raportare la maşinărie.
Oricât de complicată ar fi o maşinărie, oricăt de tâmpă m-ar face să mă simt şi în oricâte situaţii jenante m-ar pune în momentul în care întreb, după ce vânzătorul se dă peste cap să-mi explice că are şi d-aia şi d-aialaltă şi eu întreb “aveţi şi pe roz?”, ei bine, oricât de complicată ar fi, nu mă dau bătută în faţa ei. Şi, tocmai cînd bărbatul se pregătea să capituleze în faţa unei maşinării, i-am zis că nu se poate, că maşinăriile au fost inventate de oameni şi că dacă e cineva care să le repare, aceia sunt tot oamenii. Şi am purces la căutări pe sfântul Google.
Ce-am gasit eu nu a fost bun, în final a găsit un softuleţ/progrămel sau ce-o fi fost şi a mers. După încercări repetate, cam de două-trei luni încoace, repetări soldate cu eşec doar din pricina capitulării în faţa ei, a maşinăriei care da, recunosc, poate deveni extrem de enervantă atunci când prinde personalitate şi îţi arată că dacă ea nu vrea asta, poţi s-o dai şi de pereţi, că nu se sperie.
Şi mă gândesc la acceleratorul de particule. O maşinărie gigantică, gândită şi realizată de oameni. Doar datorită lor a fost posibilă apariţia posibilităţii de a afla, la finalul experimentului, informaţii impresionante şi necunoscute până acum. Acceleratorul s-a stricat. Ei acum, ce-ar fi fost ca oamenii de ştiinţă să renunţe şi să-l cheme mai degrabă pe Yoda să încerce să-l repare?
Reminder, deci, to myself: oamenii au creat maşinăriile şi tot ei le repară. Qed.
Şi, ca să nu avem vorbe la proce, supermanul, eroul, matt damonul din seara asta e tot Alex, că el a rezolvat problema. Eu doar am găsit un prilej să mă întorc pe blog după o vacanţă muuuuult prea scurtă.
Un comentariu
Lasa un comentariu
De vazut
:):):) Inca mai crezi ca omul este stapanul masinariilor pe care le-a creeat????
Dependenta de net, google, yahoo dovedeste clar ca santem “subjugati” de calculator, de conexiunea cu celelalte milioane de creiere “legate” la net.
Dupa mine filmul “Terminator” nu a fost niciodata un film sf ci doar un posibil viitor. Candva omul nu va mai putea “repara” aceste masinarii “stricate” si le va scapa de sub control.
Uite doua linkuri cel putin interesante despre masinarii, si sant sigur ca e doar partea ce se vede a icebergului
http://www.youtube.com/watch?v=SkvpEfAPXn4
http://www.youtube.com/watch?v=e44hA6IBtkA&feature=related
have fun:)