Cutiuţă pentru concediu
Din aceasta minunată seară de 23 decembrie sunt, oficial, în concediu. Nici nu ştiu cum să mă port cu el, mi se pare atât de scurt şi de fragil că aş vrea să-l încui într-o cutiuţă şi să-l ştiu acolo mereu.
Şi, deşi e târziu, nu-mi vine să dorm, că e concediu… Adică nu ştiu ce să fac mai întâi, ce să nu fac, nu cumva să treacă mai repede decât ar trebui să treacă. Mă rog, o să am o mică întrerupere, adică pe 28 sunt din nou la post, da’ e o chestie prea neînsemnată încât să-mi strice restul de zile de concediu. Şi anul ăsta, spre deosebire de alţi ani, n-o să mai “admir” pe străzi resturile de petarde, în timp ce mă îndrept către glorioasa primă zi de muncă din an. Adică am program de voie până pe 3 ianuarie inclusiv.
Mâine mă duc să caut o cutiuţă pentru concediul meu. E mult prea bine!



Cutiuta Pandorei…speranta…concediu:)