Puterea de cumpărare nu stă în haine

Publicat la data de 21.12.2008 | Categorii: Black stuff | Tag-uri: magazine, optica, vanzatori

Citeam deunăzi un post despre cât de mult contează aparenţele. Şi, deşi conştientul şi subconştientul meu încearcă să reprime de multă vreme o amintire pe subiectul ăsta, de data asta n-a mai funcţionat.

Deşi de felul meu dau o minimă atenţie felului în care arăt, la sfârşit de săptămână prefer să uit că am în dulap fuste, cămăşi sau poşete. Aşa că prefer adidaşi, jeans, haine lejere şi, în unele cazuri, căte o şapcă pe cap.

Şi e şi outfit-ul cel mai potrivit când merg la shopping. Am avut norocul să mai ies din ţară pe ici, pe colo şi să-mi fac o oarecare idee despre profilul cumpărătorului vestic: lejer îmbrăcat, niciodată pe papainoage, nu tu tone de parfum. Simplu, curat, casual, în ideea că banii sunt în portofel şi nu pe el.

Ştiu că la noi e altfel dar, odată cu meseria, mi-am însuşit şi câteva obiceiuri de care ţin mereu cont când deschid dimineaţa dulapul: nu, pe cât posibil, tocurilor, haine din bumbac, cât mai simplu şi mai lejer.Dar să revenim la week-end-uri, momentul din săptămână când vreu să merg mult pe jos, să feel free, alea alea.

O experienţă precum cea pe care am avut-o la un magazin de optică nu cred că o să mai am nici dacă aş pleca dezbrăcată de acasă şi aş intra la Armani să cer un colier cu diamante.

Acum circa un an, ies din casă într-o dimineaţă de sâmbătă cu gândul să-mi cumpăr lentile de contact. Sunt purtătoare de lentile de contact de mulţi ani, aşa că ştiu pe dinafară mărci, preţuri, nuanţe, indicaţii şi contraindicaţii. Sunt clientă fidelă a unui alt magazin de felul ăsta, de pe Ştefan cel Mare, dar în acea zi, pentru că am ales să merg pe jos până acolo, am intrat la un moment dat în magazinul-în-care-nu-o-să-mai-intru-vreodată de la Obor (nu ştiu dacă mai există sau s-a desfiinţat între timp, nu am vrut să ma mai apropii nici 50 de metri de locul cu pricina).

Intru, închid politicos uşa, afară era un ger de crăpau pietrele, dau buna ziua şi întreb politicos: “Aveţi cumva lentile de contact Bausch&Lomb, din acelea de culoare?“. Mă înconjuraseră… Erau cam patru, toate în jurul meu, inspectându-mă atent, din cap până în picioare. Bine, recunosc că şapca nu era cea mai inspirată alegere, arăt cam tâmp cu ea pe cap, da’ nu înţelegeam. Am ceva la gură, sunt murdară pe faţă, mi-o fi rămas pastă de dinţi, am pantalonii rupţi, oi fi călcat în vreun noroc şi nu mi-am dat eu seama din pricina gerului de afară?

Elimin treptat posibilităţile, nimic în neregulă cu mine. Deci, ce mama naibii, că nu pricep?

Zic, deci: “Aveţi lentile din acelea?”
- Dar ştiţi că acelea sunt potrivit pentru bla bla, şi să dacă vreţi avem de la bla bla.

OK, ori I’m doin’ it wrong, ori chiar nu te-ai prins ce te întrebam (repet că toate acestea se întâmplau în timp ce eu eram înconjurată şi mă aşteptam ca tanti alea să scoată cate o bîtă, câte un box, un nunceag, ceva).
- Ştiţi, aş dori Bausch&Lomb, că din alea folosesc de câţiva ani. Nu mă interesează altceva.

Se întoarce cu o mare scârbă, începe să bombăne, scormoneşte prin nişte sertare şi vine cu o cutiuţă, moment în care mă feresc, am crezut că până acolo mi-a fost.
- Avem decât india (“India” e una dintre nuanţe, e un căprui).
- Probabil de la şapcă n-aţi observat că eu am ochii căprui. Sunteţi amabilă, dar nu doresc lentile căprui.

Moment în care am simţit că toate perechile de ochi prezente în încăpere, mai puţin ai mei, se intersectează unele cu celelalte, pun la cale un plan malefic. Mă vedeam fugind, încercând să scap, dar în zadar.

M-ar fi linşat probabil. Cred că îndrăznisem să deranjez siesta pentru că nu m-am mai simţit niciodată privită cu atâta scârbă şi sictir. Şi nu făcusem nimic încă.

Şi ce-o fi fost în capul meu nu o să aflu niciodată, dar în loc să multumesc şi să plec, am întrebat cât costă. În momentul în care mi-a raspuns şi mi-am dat seama că au un preţ aproape triplu decât preţul cu adaos al unui alt comerciant, m-au apucat furiile şi am răbufnit. Nu ştiu dacă au înţeles ceva din ce am spus, nu păreau a înţelege nici ciripitul păsărelelor, darămite limbajul uman. A fost prima dată când nu am mai rezistat în faţa lipsei de profesionalism a unor angajaţi. Dacă te tratez cu respect, tratează-mă cu acelaşi respect.

Dacă am şapcă pe cap şi adidaşi în picioare, asta nu înseamnă că hainele mele sunt direct proporţionale cu puterea mea de cumpărare. Dacă nu mă port ca un posibil cumpărător, asta nu înseamnă că nu vreau să cumpăr. Dacă tu îmi vorbeşti de sus, iar eu continui să mă port frumos, nu sunt fraieră, ci încerc să-mi păstrez calmul. Şi aş vrea să faci acelaşi lucru.

3 comentarii

Dojo a scris la data de 21 December 2008, 10:20 pm

Auch .. asta e nasoala :)

Acum 3 ani jumate, in vara lui 2005, planuiam cu “soarele” sa mergem pe litoralul al nostru. Nu am mai facut greseala dupa aia, dar nu despre asta vreau sa iti povestesc.

Ziua “soarelul” este la final de iulie, taman cand eram la mare, deci clar, se cadea sa caut ze present inainte de asta si sa il car cu mine “incognito” si apoi sa il daruiesc in penultima zi de sojourn.

Intru la INA Center, un shop din asta de parfumuri din buricul “Temeului”. Imbracata casual (ca de obicei), jeans care, desi sunt de marca buna, arata ca de la ajutoare, un “teshirt” simplu si nelipsitul rucsac Samsonite in spate. Mare cat China, dar bun la carat tot felul de chestii (ca mereu am de carat).

Ajung deci la “parfomerie” si intru. In fata mea o duduie cu salariul minim pe economie, dar cool ma intelegi, ca lucreaza la parfumuri. Clar, nefiind imbracata ca o pitipoanca, nu are de unde sa stie daca sunt solvabila, deci ma priveste cu scarba de sub mascara.

“As dori sa vad un Paco Rabanne” zic eu, dorind sa ii iau lui iubi un parfom de ala “tare”, ca stiu ca si lui ii plac alea de calitate. Si bani erau in tescherea pentru 4 “pacouri”, dar tanti nu avea cum sa deduca asta. Cred ca nici cuvantul nu il cunoaste.

“pai e 2 mil. 6 sute” latra la mine (era pe vremea leului aluilalt)

“nu v-am intrebat cat costa, am cerut sa il vad. Am destui bani si pentru el” ii dau in bot, clar nervoasa.

Moment in care vaca isi da seama ca a mierlit-o, asa ca imi intinde parfumul. Il adulmec, conchid ca este prea dulceag pentru “soare” si o intreb daca are recomandari pentru ceva “fresh-dulce”, un pic din fiecare.

Probabil pentru ca si-a dat seama ca a gresit, m-a servit culmea ireprosabil. Mi-a adus mai mult parfumuri, le-am ‘snifuit” si am ales un YSL pentru al meu. Ce sa iti spun ca l-a si impachetat “cadou”, mai sa imi doneze si un rinichi.

Si acum te intreb eu pe tine .. nu putea fi la fel de la inceput? Am inteles ca multi clienti vin si ii pierd ei timpul, dar ‘on the other hand’ e platita pentru timpul ala. Asa ca trebuie sa te comporti OK cu toti, nu doar cu cei cu 3 ghiuluri pe deste si 4 lanturi de 5 kile fiecare la gat.

Calitatea serviciilor de la nemti sau altii sunt utopice pentru multi dintre vanzatorii astia. Si culmea este ca, daca tot ne batem in snobisme si “care are toale mai tari’, hainele mele “sport” sunt toate de calitate, pe cand majoritatea pipitelor astora sunt imbracate cu tot felul de “falsuri de firma”, ca doar doar impresioneaza …
decemberCat a scris la data de 22 December 2008, 11:07 am

La Ina e prapad de obicei. Am fost insa placut surprinsa vanzatoarele din Sephora. Aratam lame si in ziua aia nici eu nu m-as fi crezut ca dispun de fonduri. Cu toate astea, s-au purtat extrem de frumos, au avut rabare, au continuat sa se poarte frumos chiar si atunci cand le-am zis sa ma ajute sa gasesc ceva similar dar usor mai ieftin.
Eu inteleg si tagma asta ca probabil vad saracii o gramada de melteni care vin, intorc magazinul pe dos si pleaca. Dar de ce tre’ sa se razbune pe altii, habar n-am…
a&m a scris la data de 23 December 2008, 10:37 am

unele din ele (vanzatoarele) sunt pur si simplu proaste, personal si profesional…sau prost instruite. pe scurt, se aplica celebra si extrem de adevarata “omul sfinteste locul”.
daca ai face o statistica, ai ajunge la media de prosti naturala in orice domeniu de activitate; nu stiu cati patroni de magazine le dau sa faca si un test de inteligenta candidatelor la angajare…

ah, si nu e vorba doar de Romania, sau poate n-ati vazut Pretty woman, secventa de shopping pe Rodeo Drive :)