Nu parca, că bag cuţitu’! Nooo, nu în roţi…

Autorizatie parcareRecent, am reuşit să închiriez de la primăria sectorului în care locuiesc, un loc de parcare pentru care cotizez anual o anumită sumă de bani. Pentru că am fost înştiinţată să nu îl deteriorez în vreun fel, să nu îmi spăl maşina pe el şi, mai mult decât atât, să nu montez diverse “elemente” pentru a-l bloca, am zis să fiu fată finuţă şi să respect întocmai indicaţiile. Booon. Pentru că plec dimineaţa la 8.30, cu o constanţă de ceas elveţian şi pentru că mă întorc destul de târziu, şi niciodată la aceeaşi oră, am deseori surpriza de a găsi tot felul de maşini parcate pe locul meu. Pentru care loc, să ne înţelegem, am acte şi plătesc anual o sumă.

Bun, încerc să fiu cât de cât înţelegătoare şi să-mi aduc aminte de momentele în care nici eu n-aveam unde parca şi mă învârteam şi câte o jumătate de oră, doar-doar oi găsi un loc de parcare fie el şi în cartierul învecinat. înţeleg că omul a parcat acolo, că probabil stă o vreme şi pleacă. înţeleg că a fost disperat, că se grăbea, că-i năştea nevasta fix la mine în bloc, în fine, înţeleg. Da’ nu pot să înţeleg cum poţi să-ţi trânteşti ca porcu’ sau ca vaca maşina pe locul plătit al altuia, inscripţionat şi cu aprobarea primăriei înfiptă în gard, fără să laşi măcar un număr de telefon la care să te găsească fraierul care tre’ sa dea acum ture sau să întrebe în stânga şi în dreapta ca să te găsească pe tine şi pe fundul tău ăla nesimţit şi să vă şuteze una de să ajungeţi direct în spaţiu. Măcar acolo aveţi tot locul de parcare din lume!

În seara asta a fost a nu ştiu câta oară când mi s-a întâmplat. Ştiu, ştiu, pot să sun poliţia comunitară şi să visez frumos cu gândul la bucăţica albă de hârtie care odihneşte în parbrizul furăciosului de locuri de parcare şi pe care scrie “Amendă cinci milioane”. Da’ sunt fraieră şi, pe undeva, îmi merit soarta. Zic “pe undeva” pentru că, odată ce aş suna poliţia, ar veni, ar amenda, şi aş avea toate şansele ca, în următoarea săptămână să-mi găsesc duioase şi frumoase urme de cheie pe maşină. Şi nu e ca şi când aş fi primit-o cadou, ci o plătesc încă cinci ani de acum înainte.

Ce v-a învăţat pe voi mama voastră acasă? Să daţi în cap să luaţi pâinea ăluia de lângă voi sau să aşteptaţi până când dispare şi să o sustrageţi că poate-poate nu se prinde nimeni? Nu v-a învăţat nimeni că în lumea asta o carte de vizită sau un număr de telefon în geam e un semn de civilizaţie?

Să revenim. încerc să mă abţin crunt să nu sun la poliţie. Parchez perpendicular astel încât să-l blochez, încui şi plec. Nu fără a lăsa un numar de telefon pe bord. Să se tot fi scurs o oră şi jumătate când sună telefonul. O fufă, care probabil trecuse pe acasă să-şi facă provizii de şerveţele pentru noaptea ce urma, zice să mut maşina că ar vrea să iasă.

Nu am putut coborî. M-am înfrânat brusc atunci când mi-am dat seama că, în timp ce gândul de a coborî mă atrăgea tot mai tare, la fel de tare mă atrăgea sertarul în care ţin cuţitele.

Măi animalelor, măi bizonilor, e ultima dată când mai scăpaţi!

2 comentarii

  1. Nesimţirea, un unghi de vedere. Unghiul mort : subiectiv | pur si simplu a scris la data de

    [...] Prin urmare, doamna mea i-a blocat accesul (că deh, vecina era acasă, mai ieşi dacă poţi!), i-am lăsat EU numărul MEU de telefon pe bord şi-am aşteptat. Vreo oră jumate. Ce v-a învăţat pe voi mama voastră acasă? Să daţi în cap să luaţi pâinea ăluia de lângă voi sau să aşteptaţi până când dispare şi să o sustrageţi că poate-poate nu se prinde nimeni? Nu v-a învăţat nimeni că în lumea asta o carte de vizită sau un număr de telefon în geam e un semn de civilizaţie? De la doamna mea citire. [...]

  2. Alexandru a scris la data de

    Da, ce sa zic, traim in Romania, aceiasi problema o am si eu de ceva timp, in fine daca parchezi masina blocandu i accesul lui/ei, poti avea surpriza sa ti dea tie amenda, mai nou se cheama sechestrare de bunuri.deci pe viitor ai grija

Lasa un comentariu


De vazut

Fotografics.ro