Cum l-am cunoscut pe Yimou Zhang

Am făcut cunoştinţă cu Yimou Zhang într-o seară oarecare. Ne-am întâlnit accidental, într-o discuţie banală despre geniul prolific al lui Tarantino. Am petrecut câteva ore bune uitându-ne unul la celălalt. Mi-a arătat arte marţiale în multe culori şi mi-a depănat o poveste aşa cum erau poveştile odinioară. Am mâncat cuminţi floricele şi am băut Pepsi. Am vorbit despre Ying Xiong. L-am întrebat de ce nu a primit Oscarul. Mi-a răspuns, modest, că probabil nu îl merită încă. L-am întrebat dacă îl ştie pe Tarantino, dacă l-a ajutat cumva cu scena înfruntării dintre Black Mamba şi O-Ren Ishii din Kill Bill. N-a vrut să-mi răspundă. L-am întrebat de ce lipseşte culoarea neagră din filmul lui. Mi-a spus că e prea mult negru în sufletele oamenilor, nu avea nevoie de mai mult negru.

Când castronul de floricele se golise, iar sufletele se umpluseră, l-am întrebat dacă ne mai vedem. Mi-a spus, aparent fără nici o legătură:

The desire to kill no longer exists. Only peace remains

Ne-am revăzut. IMDB ne-a intermediat a doua întâlnire. Voiam să ştiu totul despre el, câte filme a făcut, ce premii a luat, unde s-a născut.

Ne-am întâlnit la House of The Flying Daggers. N-am mai mâncat floricele, n-am mai băut nici Pepsi. Am văzut câmpuri albe, păduri de bambus, personaje de poveste. L-am întrebat din nou de ce nu a câştigat nici de data asta Oscarul. Mi-a spus că filmele lui sunt despre onoare şi curaj, despre dragoste şi sacrificiu, despre lucruri care nu îi mai interesează pe oameni. L-am întrebat dacă aşa se luptă asiaticii, dacă la fel de frumos ninge când suspansul creşte şi dacă toate poveştile de dragoste se termină trist. Mi-a răspuns că răspunsul stă în fiecare dintre noi. Apoi a plecat. Şi cred că l-am auzit murmurând:

You and I are just pawns on a chessboard

Nici un comentariu

Lasa un comentariu


De vazut

Fotografics.ro