Midnight Meat Train: sper că l-au mâncat pe regizor. Şi pe scenarist

Publicat la data de 2.11.2008 | Categorii: Black stuff | Tag-uri: a case of exorcism: emily rose, filme, midnight meat train

Acesta este un mesaj cât se poate de serios. Atenţie! Atenţie, vă rog! Sub nici o formă să nu vă gândiţi să vedeţi The Midnight Meat Train, o chestie horror căreia sub nici o formă nu-i pot spune film…

Sunt unul dintre cei mai mari fani ai filmelor horror şi am considerat întotdeauna că, pentru a fi de văzut, un astfel de film trebuie să conţină următoarele: sânge, sînge şi, nu în ultimul rând, sânge. Glumesc, dar adevărul e că majoritatea filmelor de gen au un fundament vechi de când lumea şi pământul: vărsarea de sânge. Motivul, personajele, deznodământul… Nu m-am gândit niciodată că pot avea o importanţă atât de mare. Niciodată până când am văzut The Midnight Meat Train.

Un casting total pe lângă (chiar dacă actorii ar avea potenţial în alte filme), o poveste cusută cu aţă albă (cât de tâmp poate fi un “măcelar” a cărui principală ocupaţie e căsăpitul întârziaţilor din trenul de noapte, încât să nu-şi dea seama că e urmărit, o zi şi o noapte de un fotograf), un deznodământ absolut imbecil (în care ni se bagă pe gât explicaţia că respectivele creaturi – a căror principală ocupaţie este să-i pape cu poftă pe ăia livraţi de măcelar cu trenu’ de la miezul nopţii – sunt mai vechi decât însăşi omenirea. Nu mă întrebaţi cu ce se hrăneau înainte să apară omenirea, că asta nu ni s-a explicat. Cu păpădii, naiba ştie…).

Pe lista mea de filme horror odihnesc pelicule de tot felul: de la japoneze la americane, de la succese de box-office la filme cu rating mediocru, de la filme mute la cele în care zgomotul de drujbă nu se opreşte în timpul filmului. Mai am multe de văzut, probabil că horror-ul are multe filme proaste, dar The Midnight Meat Train e zero absolut.

Până acum, singurul film de gen pe care l-am detestat a fost A Case of Exorcism: Emily Rose. Măcar la ăla am râs în hohote.