A first
Azi, pe o vreme superbă, am avut parte de primul meu drum (ceva) mai lung cu mașina, respectiv București-Urziceni și retur. Retur după un popas de vreo două ore, multă Cola Zero (cred că de la reclamele Wieden+Kennedy mi se trage) și ceva tutun.
Două mici momente de cumpănă, unul la dus, altul la întors. Am văzut două accidente, primul teribil. Un BMW sau, mă rog, ce mai rămăsese din el, aștepta să fie tractat. Plus poliție, descarcerarea și altele. Un accident serios și care mi-a cam trezit din treburile draguțe pe care mi le-am tot imaginat pe drum ca să pot conduce liniștită. Al doilea accident părea ceva mai soft, n-am apucat să vad aproape nimic și nici nu am vrut.
Viteza maximă (pret de vreo 30 de secunde, cred, că mai mult nu m-a ținut): 120 km/h.Ce m-a uns, însă, pe suflet a fost parcarea aproape perfectă (a se citi garare) pe care am făcut-o când am ajuns acasă.
Ah, da, am mai aflat ceva: în Urziceni nu există semafoare. Nici măcar unul. Există, în schimb, treceri de pietoni din 50 în 50 de metri. Drăguț :D!
Ah, da, ar fi perfect dacă mi-aș aminti că de pe loc tre’ să plec cu a-ntâia, nu cu a doua… Mașini pentru blonde nu s-au inventat încă (da, am afalt cu stupoare că eu sunt blondă… blond închis, e drept, dar orișicât…), nu?



Ceva tutun????
Ai tai stiu?….:):):)
Despre treburi urate? Tu nu trebuie sa faci nici o greseala. Fac altii destule si pt tine. ( a se vedea cei spulberati de hergheliile venite de pe contrasens )
In rest o sa constati ca poate si 200, la fel o sa pricepi ca poate pleca si cu a 2-a de pe loc mult mai bine dect pana acum. Iar cand o sa afli ca masina de fapt mai bine merge singura o sa ti se para totul o poezie:)
Pana atunci insa numai experiente placute si parcari cat mai frumoase.:)
P.S. Poate ar trebui sa mai si comentezi uneori comentariile noastre, ale vizitatorilor tai:):):)
Ceva mai mult tutun :).
Da, ai dreptate, nu poti sti cand iti sare in fata un caine, o turma de oi sau o herghelie. La o viteza ceva mai mare, perspectiva se schimba complet. Oricum, dupa un drum putintel mai lung, Bucurestiul mi s-a parut mult mai accesibil din punct de vedere al condusului. Si, oficial, am 42 de ore la volan :P.
Multam de incurajari. Ca bine ca atunci cand esti cu parapanta nu tre’ sa faci depasiri :))
Atunci cand am spus hergelii ma refeream la sutele de cai putere de sub capotele bolizilor scapati de sub control.
Iar la parapanta ai ramane poate uimita sa afli ca si acolo exista prioritate de dreapta:)
La un moment dat pot fi si 200 de aripi in aer la un loc de zbor. Daca te uiti la filmulet o sa intelegi ce inseamna “o tamponare usoara” aproape cat o mangaiere de dura:)
http://www.youtube.com/watch?v=p3RnWSd4vBc
Mai, mersu cu masina implica riscuri, asta e. oricand poa sa intre un bou pe contrasens. important e sa faci bine ce tine de tine. te relaxezi, bagi un Eminem linistit sii dai bice. :))
Ce Eminem? Care bice? Ce contrasens? Care boi mai Dino?
Nu vezi ca blogu’ asta e parasit. E ca si mort, sau cel putin lasat in parasire. A fost candva o pasiune…. Dar si cea mai mare pasiune, ca si cea mai mare iubire, se stinge. Usor usor paleste in intensitate si capata culori nostalgice, ruginii.
Tot ce a fost inflacarare, se transforma usor, usor in uitare. Hmm….
Gresec eu cumva pisi???
Da, clar. Nu e parasit, nici lasat in parasire. Nu a fost nicicand o pasiune. Daca ar fi fost o pasiune, as fi fost aici.
E, pur si simplu, o placere. As putea sa scriu doar ca sa am in fiecare zi cate o insemnare. Nu vreau asta. Si daca e sa am cinci, 500 sau 5000 de cititori, as scrie tot cand as simti ca e momentul. Revin cu filme, carti si altele.
Ups…Ce rar simtim ca e momentul, tot mai rar…din ce in ce mai rar….si gata:):):)
Pana la urma nu stiu de ce rad. Sant varza, nu ma bagati in seama. Probabil ca sant napadit de frustrari, de singuratate, de frica propiilor esecuri etc, etc, etc.
Un w-e placut tuturor celor care mai scriu sau mai citesc pe aici.