Cât de proastă poate fi o zi proastă
Mai proastă decât ţi-ai putea imagina la începutul ei, atunci când te trezeşti cu ochii cârpiţi dupa doar trei ore şi jumătate de somn şi când ceea ce cauţi nu e lângă tine. Atunci când te îndrepţi mecanic spre bucătărie, unde-ţi torni cafeaua, prima din multele păcăleli pe care ţi le aplici peste zi ca să rezişti.
Parcurgi acelaşi drum, în maşină, în autobuz, metrou sau ce-o mai fi. Faci, probabil acelaşi număr de paşi în fiecare zi. Raportezi, coordonezi sau te subordonezi, creezi şi, într-un final simţi că o să clachezi. În acelaşi timp, ştii că nu o s-o faci. Ştii că, indiferent cât de greu ţi-ar fi, vei găsi resurse să mergi înainte, chiar dacă asta înseamnă că, într-o primă fază, nu o să exişti, ci o să subzişti.
Vezi aceleaşi feţe în fiecare zi. Uneori, apar unele noi. Cu timpul, multe dintre ele devin vechi. Pe unele le îndrăgeşti, pe altele nu. Unele te ridică atunci când ţi-e greu, pe altele le ridici tu. Relaţionezi, râzi sau te întristezi, te bucuri de lucruri frumoase, te enervezi, vrei mai mult, mai bine şi mai repede sau, dimpotrivă, vrei să opreşti clipa. Replica lui Pacino din Devil’s Advocate, deşi frapantă prin simplitate, mi se pare genială: “Look but don’t touch. Touch but don’t taste. Taste but don’t swallow”.
Întotdeauna vom tinde către ceva, către altceva-ul pe care nu-l putem avea, acum sau în general.
9 comentarii
Lasa un comentariu
-
Cautare
-
Abonare RSS
-
Categorii
-
Cele mai recente
-
Blogroll
-
Arhive
- February 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- April 2011
- February 2010
- January 2010
- November 2009
- October 2009
- September 2009
- July 2009
- June 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009
- February 2009
- January 2009
- December 2008
- November 2008
- October 2008
- May 2008
- April 2008
- March 2008
- February 2008
- January 2008
- December 2007
- November 2007
Lucrez şi la mogul
Wish list
Hohoscop
De vazut
ei, uneori replica este “Do swallow”. depinde de moment, desigur:)))
O zi proasta este proasta atunci cand ai nemultumiri legate de kestiile personale, intime, care emerg din interiorul tau si se proiecteaza p mediul inconjurator. Cand t simti bine inside metroul pare mai gol, serviciul mai usor iar noroiul de pe strada mai uscat. i am rait, kitty? :)
Tindem spre perfectiune iar perfectiunea e doar in imaginatia noastra si e un punct imposibil de atins.
Probabil ca atunci cand avem ceva sau ajungem undeva ni se pare atat de realizabil incat in subconstient refuzam sa credem ca acel ceva este perfect. Prin urmare incepem din nou cautarea “acelui altceva”, cautarea perfectiunii.
Si mai cred ca de multe ori ne irosim ani din viata alergand dupa “acel altceva” si nu reusim sa ne bucuram de fiecare clipa a acelor ani.
In ceea ce ma priveste cred ca mai am la dispozitie o vreme in care pot sa fac diferite chestii, pot sa alerg dupa cai verzi ori pot sa ma opresc mai des sa miros o floare, sa privesc cerul, sa caut o stea, sa urmaresc un norisor, un fulger….si a fiu bucuros ca am “respirat” clipa respectiva.
Cat despre replica din Avocatul diavolului, imi este simpatica in totalitate desi nu cred in ea. Nu cred ca Dumnezeu ne-a interzis cu adevarat ceva. Asta o spunem si o facem noi, oamenii. Dumnezeu cred ca ne-a dat sansa de a alege.
P.S.
Sant doar gandurile mele. Orice asemanare cu realitatea sau cu gandurile altcuiva este pura coincidenta:):):)
Dino:
Subscriu la ce spui dar cu mentiunea ca este doar una din variante.
Iti dau cuvantul meu ca de muuulte ori ,Dino, am plecat de acasa radiind de bucurie si in mai putin de 1 ora imi venea sa plang de nervi. Sant situatii cand nici pacea din suflet nu e de netulburat. Am trait asta, stiu asta.
Adevarat, toti suntem vulnerabili, face parte din conditia noastra de fiinte umane. ;)
Vulnerabili si am facut 2 razboaie mondiale + toate celelalte maruntisuri. Nu vreau sa stiu cum ar fi fost daca nu am fi fost vulnerabili:):):)
Daca nu eram vulnerabili nu existam. Nu cred ca natura ar permite existenta unor fiinte invulnerabile. Iar razboaiele sunt un semn de vulnerabilitate. ;)
Depinde de sistemul de referinta mai Dino. Mie imi suna mai degraba a paradox. Desi am fi in stare sa ne omoram pana la unul totusi specia umana nu vrea sa dispara:):):)…inca:) Eu cred ca existam pt ca santem constienti de mica doza de vulnerabilitate. Altfel…
Rezistam ca specie din cauza femeilor, astai adevaru… ;)