În Vama Veche totul e subiectiv

Publicat la data de 3.2.2008 | Categorii: Romania | Tag-uri: , Constanta, mare, Vama Veche

Am ajuns în Vama Veche pe 1 februarie, undeva seara, după un drum de câteva ore cu un autocar, un microbuz, un alt microbuz. Aș fi fost în stare să mai schimb vreo 20 de mijloace de transport sau să merg vreo două mii de kilometri, doar ca să văd marea.

20.30. Pe strada principală, cea pe care vara nu ai loc să arunci un ac, pustiu. Un pustiu de Vest sălbatic. Pustiul ar fi fost perfect. He he. Asta pentru că pustiul s-a populat rapid cu haite de câini cvasi-vagabonzi, cărora sătenii le dau drumul noaptea din lanț. Și deh, nu-i poți învinui de nimic. E februarie. Cine naiba vine în Vama Veche în februrarie?

Asta a fost vineri seara. Noroc cu prezența de spirit a lui Alex și cu bolovanii la discreție, ca altfel eram păpică pentru căței de multă vreme. Mi-au tremurat picioarele câteva zeci de minute și până și când am ajuns azi acasă am avut o mică ezitare în fața minunatului meu câine maidanez, pe care îl adăpostesc de vreo 12 ani. Dar mi-a trecut.

Sâmbătă dimineața am văzut, zic eu, paradisul. Mi-am imaginat de foarte multe ori cum arată marea iarna. Dar realitatea întrece orice imaginație, oricât de bogată. Am zăcut ceva timp pe nisipul rece, am văzut o mare liniștită și perfect albastră, un cer de care nici vara nu prea ai parte. Am vazut cum arată Vama Veche în cea mai pură formă. A gustat-o, am mirosit-o, am strâns-o în brațe și i-am promis că revin.

Tot Vama Veche în februarie m-a făcut sa-mi amintesc de faptul că pe cer există stele. Milioane. Pe care în București nu le putem vedea. Le mai vazusem astă-vară, undeva în Făgăraș, într-un alt colț de rai, despre care sper să apuc să povestesc cândva.

Am revăzut, printre altele, și Constanța. Am avut impresia unui oraș civilizat, mult mai civilizat decât Bucureștiul, cu un trafic decent, cu mâncare bună (cel puțin la Scoica, acolo unde am nimerit datorită unui blogger de bine). Un oraș căruia îi dau mai multe șanse decât Capitalei.

A urmat drumul de întoarcere. Mi-am jurat că nu mai plec fără mașină, cu excepții extrem de serioase. Asta din motive de chivuță cu puradelu’ după ea, care a nimerit în autocar fix pe locul de lângă noi. Despre asta, promit!, într-o altă însemnare.

Iubesc marea mai mult decât orice alt loc din lumea asta. Știu, sunt subiectivă, n-am ce-i face.

16 comentarii

Vama Veche la 1 februarie : subiectiv | pur si simplu a scris la data de 4 February 2008, 12:03 am

[...] ______________ Foto: mîţa. Pentru text şi alte poze, click aici. [...]
Cristi a scris la data de 4 February 2008, 8:51 am

He, he. Ai mancat la Scoica… Mai aveau pizza de 50 cm diametru?:):):) Mai erau si broscute parca pe acolo. Nu? Vama in februarie. Brr. Eu am incercat Vama la sfarsitul lui octombrie intr-un an. Eram intr-o delegatie in Constanta. Eu si colegii mei, satui de munca si de Scoica, am fugit sa vedem marea si vama. Am indraznit chiar sa facem si baie in mare, o mare aproape rece care nu isi mai amintea prea mult despre caldura verii…De ce mi se par toate astea triste? Nu stiu exact. Poate sa fie de vina si o mobra veche precum vama, o piele ca de crustaceu fiert, dureve, placere…..si ma opresc aici. Tre sa fug la serviciu.
Tudor Mateescu a scris la data de 4 February 2008, 10:42 am

bine zis subiectiv :)

ps. urasc cainii astia vagabonzi
Arhi a scris la data de 4 February 2008, 10:44 am

ce ti-e si cu bloggerii astia de bine….
elena a scris la data de 4 February 2008, 2:13 pm

:(((…vreau si eu in vamaaaa…:)
Dino a scris la data de 4 February 2008, 9:48 pm

De aia erai u asa relaxata si luminoasa azi. Tre sa dau si io o raita pacolo. :)
Shadow man a scris la data de 4 February 2008, 11:11 pm

Da, intr-adevat totul este atat de frumos cand este pustiu, cand nu este atins de oameni si de rautate, dar pacat ca acel pustiu frumos de care vorbea nu exista, nu va exista vreodata… Frumos in Vama ce sa zic,dar prea frig pentru mine :). Prefer o insula pustie calduroasa ;)
decemberCat a scris la data de 4 February 2008, 11:44 pm

@ Cristi: si eu a trebuit sa fug la serviciu, la naiba! :) Altfel, si acum tot in Vama eram.
@ Tudor Mateescu: eu urasc doar ideea de vagabonzi din caini. Ar trebui rezolvata cumva.
@ Arhi: as mai manca inca o pizza din aia. da’ nah, nu pot, stii tu, caloriile, carbohidratii… ma gandeam la niste broccoli :D
@ Elena: pai se face. acusica vine prima zi din mai
@ Dino: adica nu-s in fiecare zi relaxata si luminoasa :)?
@ Shadow man: subscriu la treaba cu insula pustie si calduroasa. da’ de unde pe frigul asta?
Cristi a scris la data de 5 February 2008, 12:15 am

Mai oameni buni. Nu va mai plangeti mai ca oamenii au stricat si au facut. Nu va mai plangeti mai de caini, de caini vagabonzi. Nu va mai plangeti mai de ce poate fi rau si urat in Vama. Ca iar ajungem la povestea cu “eu nu am distrus vama” sau “eu nu am facut nimic rau”. Vai, imi vine sa plang… Se gandeste cineva ca inflorirea turismului din Vama a atras de la sine si distrugerea ei? Se gandeste cineva la egoismul propiu cand ar vrea sa se bucure singur de o Vama pustie? Fiecare individ traieste la nivelul asteptarilor sale despre sine. Unii au gasit aici un refugiu, altii au vazut o oportunitate de afaceri.
Si inca ceva pt cei care nu au “distrus Vama”: Se intreaba oare careva dintre voi cata reclama au facut acelui petec de nisip cand au venit acasa? Si ne miram, ne indignam, ne suparam de ce? Ca Vama nu mai e ce a fost.
As spune sa ne bucuram cat mai putem si de ce mai putem. Nici noi nu santem vesnici, nici locurile pe care le distrugem…
Cristi a scris la data de 5 February 2008, 12:22 am

P.S.
Si inca ceva. Cred ca subiectivi santem noi oamenii. In Vama, in cel mai rau caz, as spune ca totul e relativ. Stii? Depinde din ce unghi o privesti. Oricum. Mai exista si Portita si mai sant si alte locuri salbatice dar pentru care tre sa muncesti mult din locul de unde ai parcat masina ca sa scoti gratarul. Bla,bla,bla :):):)
Alex Mihaileanu a scris la data de 5 February 2008, 12:05 pm

Cristi: oamenii sînt subiectivi prin definiţie, unii mai mult, alţii mai puţin. si stii ca se spune ca omul face locul. locul poate fi cit de subiectiv posibil, pentru ca intotdeauna o sa il raportezi la trairile pe care le-ai avut acolo, la ce-ai simţit şi la cine şi ce anume te-a făcut să simţi. sper că sînt coerent.
Vama Veche poate fi subiectism, poate fi fericire, poate fi dragoste, poate fi orice, cîtă vreme asta a simţit omul care a călcat acolo. pentru alţii, poate fi doar relativitate.
Cristi a scris la data de 5 February 2008, 6:51 pm

Alex:
Mai intai ca se spune “omul sfinteste locul”, draga Alex, si se refera la cu totul altceva:)
Ca oamenii sant subiectivi, stiu si eu. De fapt asta si spuneam.
Ca asociem unor locuri anume amintiri anume, e ok. Asa este.
Daca vrei sa personifici vama, e ok. Dar atunci ea este subiectiva si poti spune ca pe tine te-a intampinat cu ploaie si furtuna:)
Dar in nici un caz nu poti spune ca in vama totul e subiectiv pt ca e privita prin prisma diferitelor sentimente de catre oameni.
Stiu ca titlul a vrut sa aiba o anume nota, o anume tonalitate. Stiu exact ce a vrut sa spuna acesta pisicuta dragalasa si blanda. Aproape ca pot sa simt cand ezita sau cand e sigura de ceva. Drept urmare in primul comentariu nu m-am legat de subiectivism. Am facut-o abia cand am avut o usoara senzatie ca pisicuta, gazda noastra, nu a fost exact inteleasa cu ce a vrut sa scrie in impresiile de calatorie din vama. Oricum ma bcur ca a vazut marea. Stiu ce inseamna asta.
Dar daca tu vrei sa iei in brate “In Vama Veche totul e subiectiv” e problema ta si nu te retine nimeni:)
Sau poate m-am inselat si imi cer scuze. Nu o sa va mai deranjez.
Alex Mihaileanu a scris la data de 5 February 2008, 6:57 pm

Cristi: imi cer eu scuze daca am parut rautacios (presupun), desi nu asta a fost intentia. Si oricum, ca idee, nu cred ca “deranjezi”. Daca am inteles eu bine din comentariul tau, e ca si cum ai fi spus ca n-o sa mai comentezi aici. Ar fi pacat, pentru ca ai niste comentarii cit se poate de pertinente.
Acum, despre cit de subiectiv e totul in Vama Veche, asta ramine la latitudinea fiecaruia.
PS: stiu foarte bine expresia, doar ca eu nu obisnuiesc sa cred in sfinti, asa ca am adaptat-o.
Cristi a scris la data de 5 February 2008, 8:22 pm

Alex:
Despre comentariile mele pertinente? Ma intreb? Ce as face oare daca as avea pt o zi puterea suprema, puterea de a da si a lua viata? Ce ar trebui sa fac mai intai? As putea sa fac omul mai bun? Nu cred. Iar de la acest “nu cred” incepe sa se destrame totul.
Sant om si sant slab. sant om si gresesc, sant om si am placeri ascunse, sant om si ma insel, sant om si insel…sant om si sant imperfectiunea intruchipata. Asta sant eu. Uneori am impresia ca le stiu pe toate iar viata ma pune la punct. Uneori ma simt de neinvins iar aripile mi se frang subit. Uneori ma simt puternic, dar neagra, mult prea neagra e tarana de unde trebuie sa ma ridic.
Voi , cei care cititi aceste randuri, va credeti mai puternici cumva? Mai inteligenti? Mai dotati de la natura? Mai cum vreti voi decat mine? Decat ce? Decat cea mai slaba fiinta de pe pamant? Decat OMUL.
Doar un gand, o slabiciune.

P.S.
Nu pot sa-ti accept scuzele. Nu pot pt ca nu ai pt ce sa te scuzi. Nu mi-ai adus nici o atingere morala sau fizica. Iar de suparat nu ma supar usor. Dar…:)unele ganduri sant doar ale mele.
In alta ordine de idei scriu aici pt ca eu NU VREAU sa am blogul meu. Asa ca multumesc
Yukiame a scris la data de 6 February 2008, 11:01 pm

o, doamne, e super :)))
mai ai poze?
decemberCat a scris la data de 7 February 2008, 1:25 am

@Yukiame: oooo, da! multe poze :D. Vama e o sursa inepuizabila de fotografii. Cu prima ocazie cand mai ajung acolo, sper cat mai curand, o sa-mi amintesc sa-mi iau si baterii noi pt aparatul foto. Am crezut ca o sa ma lase astea pe care le-am avut dar au rezistat eroic pana in Bucuresti.