Alo, Germania? Alo?

Nu sunt naţionalistă, nu mă pricep la IT şi singurul telefon Nokia pe care l-am avut era unul destul de înapoiat, dat de serviciu.

Da’ nu pot să nu mă intrig atunci când văd cum o Germanie întreagă a luat foc pentru că una dintre fabricile Nokia de acolo s-a închis, din motive de producţie mutată, din decizia companiei, în fabrica din România.

Boicotul e semnat de clasa politică din Germania.

Mostră: “În ceea ce ma priveşte, nu va mai fi un telefon mobil Nokia în casa mea”, Kurt Beck, preşedintele Partidului Social-democrat din Germania.

Pai bine, domnule Beck, e frumos ce faci? Ia caută mătaluţă costul forţei de muncă în România şi Germania si fă dumneata un calcul. Ia, ia, cum e? Parcă e mai ieftină România, nu?

Acum, sunt perfect de acord că închiderea fabricii Nokia din Bochum înseamnă o ameninţare directă cu şomajul pentru 2.300 de angajaţi. Eu înţeleg şi că, deoarece tot prin zona aia s-au închis şi nişte mine de cărbuni, alţi amărâţi au rămas fără loc de muncă.

Da’ să-mi fie cu iertare, eu nu pot pricepe inflamarea publică a clasei politice germane.

În contextul în care auzim de ani de zile de “piaţa unică”, “libera circulaţie”, “oportunităţi furnizate de UE”, tu, clasă politică a unei ţări care are pretenţia de a fi civilizată dintotdeauna, te trezeşti să pozezi în “avocatul oamenilor de rând în faţa moştrilor globalizării”, aşa cum punctează publicaţia Suddeutsche Zeitung?!?!??

Ministrul pentru protecţia consumatorului, Horst Seehofer, a declarat că va boicota telefoanele Nokia de către întregul său minister.

Go Horst, go Horst, go Horst! Eşti tare, domnule ministru, ce să mai… Mă întreb, aşa, pur şi simplu, oare cum ar fi aratat lumea dacă unul ca tine ar fi fost, prin 1957, factor de decizie în procesul de semnare al Tratatului de la Roma?

Ştii, tratatul ăla care a pus bazele Uniunii Europene. Cum care Uniune Europeană? Aia a românilor, a nemţilor, a italienilor, a spaniolilor şi a tuturor celorlalţi…

Nici un comentariu

Lasa un comentariu


De vazut

Fotografics.ro