Declar oficial: Urasc Bucurestiul

Publicat la data de 17.12.2007 | Categorii: Changes |

Pentru ca mizeria e primul lucru pe care il vad pe geam cand ma trezesc.
Pentru ca e plin de caini vagabonzi care, daca nu te insfaca de picior, te fixeaza cu ochii blanzi care iti cer ceva de mancare si putina dragoste.
Pentru gropile din trotuare. Nu, de fapt pentru lipsa trotuarelor. In cazul ideal cand acestea totusi se intampla sa existe, pentru mitocanii care vad in ele nu un loc pe unde se deplaseaza pietonii, ci un minunat loc de parcare.
Pentru politistii care sunt sublimi dar lipsesc cu desavarsire atunci cand burtosii cu jeep baga 90 la ora pe linia de tramvai ca deh, “timpu’ e bani, nene”…
Pentru faptul ca sunt imuna la mirosuri… Ce poate fi mai cumplit decat un tramvai nespalat cu oamenii care, chiar si spalati, se coc la peste 50 de grade celsius vara? Da, stiu, mai multe tramvaie… Not funny, really!
Pentru aurolacii, cersetorii, copiii strazii pe care municpalitatea nu doreste sa si-i asume, nici macar in scripte, pentru a avea o situatie cat mai apropiata de cea reala.
Pentru prea putinele parcuri si pentru prea multele masini.
Pentru chioscurile de bloc unde gasesti servetele, rom, absorbante igienice sau spray de curatat geamurile.
Pentru cojile de semninte de pretutindeni si pentru scuipatii care iti dau uneori impresia ca suntem un oras de tuberculosi.
Pentru prea putini “multumesc”, “ma scuzati”, “permiteti” si pentru prea multi “da-te in ma-ta”
Pentru ca nici un refugiu RATB nu seamana cu altul.
Pentru cisternele cu apa imputita de Dambovita imprastiata vara pe asfaltul care oricum e fabricat incat sa se duca dracului in cateva luni.
Pentru utilajele de deszapezire. Daca le vedeti, let me know, please!
Pentru prea multe farmacii si banci la parterul minunatelor blocuri comuniste.
Pentru ca Bucurestiul e in Romania.
Pentru prea multa populatie si prea putini oameni.

Urasc Bucurestiul. Cu toate astea, am avut dovada, in repetate randuri ca lucrurile ar putea sta altfel.
Si, din anumite privinte, iubesc Bucurestiul.
Altadata.

4 comentarii

ana a scris la data de 18 December 2007, 2:52 pm

la fel de mult si exact la fel.
mai ales ca eu ma trezesc in fiecare zi in dristor. si n-as fi zis nimic, dar chiar e greu sa ignori tot ce ai enumerat si tu atat de constiincios si corect.
pe mine ma deranjeaza jegul care sufoca, fara sa o distruga, uratenia fiecarei cladiri, si bucati de asfalt pe care calc, de la scara blocului si pana la gura de metrou, unde incepe un alt calvar. dar despre el alta data. oricum, good timing cu postul asta. reeeead my miiind.
Comisarul a scris la data de 19 December 2007, 11:56 am

Chiar nu e nimic in Bucuresti pe care sa-l iubesti?
decemberCat a scris la data de 19 December 2007, 5:37 pm

Ba da. Ar mai fi ceva… errr… Cineva. Dar shhhhh, sa nu mai spui. E un gand care a evadat.
Realitatea difera mult... a scris la data de 26 January 2008, 9:47 pm

Spuneam ca realitatea difera foarte mult. Difera, sau e deformata, in functie de unghiul din care o cautam. Sau de pozitia din care o ocolim. Ne-am saturat de mizerie? Asa este. Dar asta se vede de aici, din strada. Dar in spatele birocratiei din primarii oare ce se vede? Buna intrebare. O mana spala pe cealalta si amandoua Bucurestiul tot. Cred ca goana dupa parvenire a depasit de mult limitele decentei.
Vedem pe strada scuipati si romani asudati, auzim tot mai multe injuraturi in locul bunei cresteri de altadata. Tramvaie in care oameni linistiti, sau hoti, isi poarta suferinta sau pacatele zi de zi. Vedem, si asta mi se pare cel mai tragic, masini ” POSEDATE” de oameni posedati. Oare ce se vede din toate astea si din toate cate raman nescrise in spatele guvernului sau in spatele parlamentului?
Poate generatii de sacrificiu, poate cifre de afaceri. Politici financiare si metode de iesire din criza.
NU. Deci nu urasc bucurestiul.
NU. Deci nu urasc tarisoara asta frumoasa. Dar sant SATUL pana peste cap de toata sarada asta, de toata tavaleala asta de la “revolutia” din decembrie 89.
Si gata ca ma apuca nervii. E sambata seara si am lucrat toata ziua. Jumatate pt mine si jumatate pt banii de buzunar ai parlamentarilor, primarilor, judecatorilor, militienilor si sa ma ierte cei de care am uitat sa-i pomenesc…

P.S. Caci Doamne, de mi-oi da putere….